Apel la contribuții 

Tentația (re)întoarcerii la Origini în sursele medievale și în discursul medieviștilor

 

Preocuparea pentru origini reprezintă o trăsătură a speciei umane în oricare cultură sau epocă istorică. Evul mediu a excelat în raportarea la origini, care reprezintă un criteriu de legitimare sau justificare, un pretext pentru orice inovație sau avans cultural. Felul în care s-a făcut raportarea la un moment întemeietor nu este lipsit de echivoc. Medievistul este adesea pus în fața unor texte și izvoare eliptice, scrise conform unui limbaj aparent inteligibil, dar nu fără capcane, cât timp suntem lipsiți, în multe situații, de detalii privind contextul cultural al creației acestora. De aceea, istoricul trebuie să facă apel la indicii și repere culturale sigure pentru reconstituirea semnificațiilor.

Problematica raportării la origini în Evul mediu trebuie să țină seama de mai multe aspecte. Uneori este vorba de origini reale, care au o bază istorică recognoscibilă. Chiar și acestea au putut fi re-interpretate de-a lungul timpului în funcție de parametri variabili. Alteori este vorba de origini inventate, imaginare, reconfigurate, manipulate. Ca o trăsătură generală, originile sunt în permanență rediscutate, reconfigurate, recontextualizate. De multe ori actori politici au utilizat aceleași origini într-o manieră divergentă, propriul discurs urmărind atât să legitimeze propria poziție, dar și să conteste discursul taberei adverse. Polemica dintre Filip al VI-lea de Valois și Eduard al III-lea de la începutul Războiului de 100 de Ani în care fiecare monarh a revendicat conducerea cruciadei în virtutea descendenței din Ludovic al IX-lea cel Sfânt este doar un singur exemplu dintre atâtea altele.

De asemenea, regula benedictină a reprezentat originea către care s-au întors, în diferite momente ale evului mediu, călugării dornici de perfecțiune spirituală. Originea troiană a reprezentat în Evul mediu un element recurent în genealogiile imaginare și în definirea identităților mai multor popoare.

Un alt aspect important atunci când se discută originile este cel al legitimității. Într-un context în care orice noutate este considerată periculoasă, legitimitatea inovațiilor de orice fel este conferită prin travestirea ei în întoarcere la origini. Astfel, printr-un artificiu, noul poate căpăta drept de cetate în lumea medievală.

Întoarcerea la momentele fondatoare în istoria și cultura spațiului românesc începând din epoca modernă este una deosebit de importantă. Pentru românii trăitori într-o modernitate târzie care își păstrează încă multe caracteristici medievale, descoperirea originilor dacice și romane se transformă în instrument politic (Cronicarii, Cantemir, Stolnicul Cantacuzino, Școala Ardeleană). În epoca revoluțiilor moderne și a făuririi statului unitar, redescoperirea lui Mihai Viteazul are valențele unui moment fondator, reutilizat și acesta în scopuri politice și ideologice. Raportarea la originile medievale a fost deci un element important al constituirii ideologiei naționale în secolul al XIX-lea.

Acestea sunt doar câteva dintre ideile pe care colocviul dedicat Originilor de Centrul de Studii Medievale al Universității București își propune să le pună în discuție printr-un demers comparativ și pluridisciplinar.

Colocviul, organizat de Centrul de Studii Medievale în colaborare cu Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’ al Academiei Române se va desfășura în data de 9-10 noiembrie 2018 .

Comitet științific

Dr. Ovidiu Cristea
Prof. dr. Ecaterina Lung
Prof. dr. Mianda Cioba
Prof. dr. Mihaela Voicu
Conf. dr. Luminița Diaconu
Lect. dr. Ioana Gogeanu

Propunerile de comunicari, de cca. 250 de cuvinte, insotite de un scurt CV, trebuie trimise pana pe data de 30 septembrie 2018 la adresa luminitaediaconu@yahoo.fr

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *